Bangkok Thailanda – o aventura de neuitat

Bangkok a fost cel mai contrastant oras pe care l-am vizitat pana acum. Avand in jur de 8 milioane de locuitori si fiind chiar mai aglomerat si mai vizitat decat insusi New York conform anumitor sondaje, ne-a fost gazda pentru 3 zile la inceput de martie 2020. Nu mai reiau povestea zborului si a cazarii pe larg, caci le-am povestit in primul articol despre Thailanda aici, insa o sa ma focusez pe alte detalii importante de stiut daca ai in plan o calatorie in Bangkok.

Ce as vrea insa sa repet ar fi valoarea monedei locale, astfel incat sa fie mai usor calculul preturilor pe care le voi mentiona pe parcursul postarii.

100 Baht = 14 lei = 3 dolari americani.

Transportul de la aeroport

Am aterizat in Bangkok dupa aproximativ 12 ore de zbor (si o escala de 2 ore in Doha) pe aeroportul principal al orasului, Suvarnabhumi. O adevarata imensitate de aeroport, demna de un astfel de oras, asa ca la inceput poti fi usor dezorientat pana gasesti metoda de transport preferata pana in centru. Planul initial era sa combinam trenul cu metroul pana in Sukhumvit, cartierul in care aveam cazarea, intrucat ma setasem in special eu sa fim economi in vacanta asta si sa facem numai cheltuieli necesare si chibzuite. Acum imi pare o gluma buna, caci dupa 10 minute de urcat si coborat scari prin aeroport cu valizele dupa noi ne-am reorientat spre Grab, Uberul Thailandez, caci ne descarcasem aplicatia din tara. Face Razvan comanda, iesim in parcare la punctul stabilit, asteptam ce asteptam dar in zadar. La insistentele mele care pot fi ucigatoare:) suna Razvan soferul in incercarea de a afla unde e si de ce nu mai vine, insa soferul nu pricepea o iota de engleza si inchidea imediat telefonul spunand doar “Entrance 4”. Mai grav e ca am facut vreo 2-3 comenzi de Grab si la toate ni s-a intamplat la fel. Puteam sa juram ca suntem in locul potrivit pe harta si ca soferii nu, probabil soferii puteau sa jure fix invers, cert e ca am terminat treaba cu Grab-ul si am recurs la varianta C –  public taxi.

Intrucat taxi-ul se comanda doar de la automatele din aeroport de la nivelul 1 si doar de la anumite intrari semnalizate, ne-am intors cu valizele in incinta (in timpul recitarii unor injuraturi). Am comandat in final o masina si am iesit in parcare la “peronul” imprimat pe bonul comenzii. In sfarsit vedeam un taxi care era pentru noi. Victorie!

Am dat 500 Baht (75 lei) din parcarea aeroportului pana in fata hotelului si am mers cam 30 minute (e adevarat ca seara pe la 8 cand traficul e putin mai lejer). Plata se face doar cash la sofer si desi pretul asta e cam incetatenit pentru un drum Bangkok-centru, te sfatuiesc sa bati palma de la inceput cu soferul referitor la pret, sa eviti orice surpriza.

Calatoria combinata tren-metrou ar fi costat in jur de 200 Baht (30 lei) pentru amandoi. Dupa ce am vazut zilele urmatoare cate scari trebuia sa urcam si sa coboram la skytrain/metrou si ce distante maricele erau de parcurs + mersul pe jos cam 15 minute pana la hotel am declarat alegerea facuta drept una inspirata. Mai ales daca te duci intr-un grup de 3-4 persoane nu sta pe ganduri nicio secunda, taxi-ul e de vis. 

Ce am vizitat in Bangkok

Bangkok e pentru mine un oras in care trebuie sa vizitezi…strazile. E de simtit pulsul orasului, de studiat oamenii si specificul local, de integrat cu vuietul continuu si de armonizat cu el pe deplin. De la frumusetea zgarie-norilor, a plimbarilor pe rau la apus, a drumurilor la inaltime cu skytrain-ul, a vizitarii mall-urilor, a aglomeratiei din zonele centrale precum Khao San Road si pana la savurarea mancarii stradale delicioase, totul palpita frenetic in Bangkok aproape (cred) nonstop.

Am petrecut aici 3 zile full si am incercat sa vedem cat mai multe, fara sa fim insa pe repede ‘nainte. De multe ori am observat ca isteria de a cuprinde in program cat mai multe obiective cu pretul unei oboseli exagerate fura parsiv din farmec asa ca nu recomand. Iata primele 4 obiective pe care le-am pus noi pe lista.

King Power Mahanakhon Bangkok

King Power Mahanakhon este cea mai inalta cladire din Bangkok, avand 314 metri inaltime si 78 etaje. Statia skytrain-ului este fix in fata (Chong Nonsi), asa ca de ajuns aici e floare la ureche. Cum suntem amandoi pasionati de zgarie-nori si stiind ca in Bangkok e un must sa ajungi macar la un sky bar, a meritat din plin vizita, iar panorama de pe terasa este absolut superba.

Intrarea nu e ieftina, ba din contra, din tot ce am vizitat noi aici am platit cel mai mult. Ca sa ajungem sus pe terasa ne-a costat 2200 Baht/2 persoane, insa am beneficiat de cateva chestii extra, precum: 2 bauturi de la roof top bar si o punga de chipsuri de banane, 3 poze misto rau puse intr-un album cartonat branduit cu King Power, o carte postala cu tot cu timbru pe care am trimis-o parintilor in tara (de, ei sunt mai pe old style), un magnet si un breloc (cu pozele noastre de asemenea). Daca voiam sa platim doar intrarea dadeam cu vreo 200-300 Baht mai putin, insa we wanted all:)

Urcarea se face in 2 timpi si 3 miscari cu liftul pana la etajul 74, unde admiri intregul oras 360 grade. Aici gasesti un magnific punct de observare si te poti bucura si de realitatea augmentata in caz ca esti fan. Urcarea pe terasa (pana la etajul 78) o faci pe scari, iar inainte de a ajunge sus primesti papucei din material textil si o sacosa pentru a iti depozita lucrurile. Pe terasa exista o portiune unde podeaua este de sticla, iar ca sa pasesti pe ea trebuie neaparat sa porti papuceii si sa-ti tii geanta/alte lucruri in sacosa respectiva, din motive de siguranta.

Trecand peste aceste detalii “organizatorice”, odata ce ai ajuns pe terasa atunci sa te tii. E absolut senzational! Pe langa sentimentul super ciudat pe care il ai deasupra podelei de sticla, e genial peisajul in orice punct ai privi (inclusiv in jos:)). Toate cladirile par minuscule in jur si cat vezi cu ochii ti se asterne minunatul Bangkok la picioare in intreaga lui splendoare. Ne-a placut enorm aici, iar un aspect bun a fost ca nu aveam timp limita de petrecut in cladire. Prin urmare, dupa ce am facut un tur de jur imprejur pe terasa, ne–am bucurat de bauturile de la bar pe niste canapele odihnitoare in lumina soarelui. De vis.

Palatul regal si templul Wat Phra

Palatul regal din Bangkok era evident un obiectiv de neratat pentru noi, ca pentru orice alt turist. Interesant este ca aici se plateste intrarea doar pentru cetatenii straini (500 Baht/pers, aprox 75 lei), cetatenii thailandezi avand gratuitate si acces nelimitat. In pretul biletului intra si vizitarea templului Wat Phra, cel mai inalt templu din Thailanda, ce adaposeste figura lui Buddha de emerald.

Daca ajungi aici sau la oricare alt templu din Asia probabil, trebuie sa fii imbracat decent. Asta inseamna ca femeile trebuie sa aiba rochie/fusta lunga sau pantaloni si tricou cu maneci mai lungi iar barbatii pantaloni lungi si tricou/camasa. Pentru ca in Bangkok e de regula foarte cald e cam greu in calitate de turist sa indeplinesti dress code-ul, ca doar mai ai si alte lucruri de vizitat in ziua aia si nu mergi imbracat de toamna la 40 grade:) Dar magazinele de peste drum iti stau la dispozitie sa te imbrace cu piesa vestimentara lipsa, pentru 100 Baht putand sa iti cumperi o bluza sau un pantalon just perfect for saving the day. Desigur, been there, done that.

Palatul regal l-am “vizitat” doar pe afara, atentia noastra fiind furata mai mult de templul Wat Phra. Doamneeeeee, templul asta (si pe urma am vazut ca si celelalte) parea facut 100% din aur si alte metale pretioase de straluceau intr-un mare fel. Exact cum spune povestea, la soare te poti uita da la ele ba. Pe langa faptul ca era o imensitate de templu, fiecare mm din el parea parte dintr-o bijuterie unica pe care ti-era frica s-o atingi (oricum nu cred ca aveai voie). Intrarea in templele lor se face descult in semn de respect, asa ca oriunde voiai sa-ti arunci privirea lasai mai intai papucii frumusel la usa.

Recunosc ca nu e chiar genul meu preferat de obiectiv, dar cu ocazia primei noastre incursiuni in Asia era si pacat sa nu ma familiarizez cu stilul autentic al locului. Am mai vizitat un singur templu in excursia asta (despre care povestesc putin mai tarziu), dar gata, am epuizat subiectul:) Cred.

Khao San Road – Bangkok

Sau mai bine zis strada care nu doarme niciodata. Si pe bune ca nu doarme niciodata, chiar si acum cand Thailanda era vizibil afectata de Covid 19 din punct de vedere al numarului de turisti. Ca sa ma intelegi mai bine, asta e o strada aparent banala in centrul orasului dar in realitate speciala prin faptul ca aici sunt o gramada de localnici care vand thai street food, haine, suveniruri, iar pe de-o parte si de alta sunt terase, restaurante, baruri si hoteluri.

Daca vrei sa te cazezi aici sa tii cont ca esti in mijlocul distractiei dar mai mult ca sigur cu insomnii repetate, caci muzica e foarte tare pana la 4 dimineata si crede-ma, n-ai cum s-o ignori. 

Pe strada asta ne-am facut veacul vreo 2 seri si o data la pranz, caci am prins drag de ea si marele avantaj e ca se mananca bine si ieftin. Un mango shake sau o nuca de cocos fresh costau 50 Baht, un Pad Thai cam 80-100 Baht, o frigaruie de pui/vita/porc era 10/20 Baht in functie de dimensiune, iar un mango sticky rice in jur de 80 Baht. Normal, oferta era muuult mai bogata si te asigur ca gaseai aici mancare buna pentru toate gusturile.

Cum era firesc, am impuscat si un costum de baie de la un magazin de pe Khao San ca doar nu era sa ratez complet oferta de imbracaminte. Iar pe Razvan l-am aranjat cu 2 camasi de sezon tot de aici, caci venise cu bagajul ca de city break si noi stateam 15 zile. Facepalm:)) Cat despre preturi, cam tot se negociaza aici (mai putin la terase/restaurante). Spre ex, costumul meu de baie costa 580 Baht si l-am luat cu 400 Baht iar camasile 300 Baht/una si le-a luat pe ambele cu 500 Baht. Sunt convinsa ca daca insistam ar mai fi scazut putin din pret, dar cum nici noi nu eram genul sa intinda coarda nici vanzatorii nu erau genul sa merite asta, am fost multumiti de deal.

Singurul minus la Khao San Road este ca nu am gasit niciun metrou/skytrain in preajma, asa ca mereu am plecat de aici cu tuk tuk. Bine, minus in teorie, ca venisem noi setati pe mijloacele de transport ieftine si conventionale, dar de fapt l-am vazut ca un mare plus. Ne-a placut maxim sa mergem cu tuk tuk si pe deasupra nici n-am dat multi bani. Ca sa-ti faci o idee, un drum de vreo 10 minute cu tuk tuk pana la metrou ne-a costat 100 Baht in prima seara si 50 Baht in a doua, cand ne propusesem sa ne exersam arta negocierii. Ce sa zic, as fi dat si 100 si l-as fi luat si acasa:))

Raul Chao Phraya

Raul Chao Phraya este un punct interesant de atractie in Bangkok. Fie ca  vrei o plimbare cu barca pentru a admira peisajul, fie ca folosesti barca doar ca pe un simplu mijloc de transport, privelistea e minunata si dai si putini bani. 

Trebuie sa stii ca pe raul Chao Phraya circula mai multe tipuri de barci. Prima varianta este barca turistica Blue Line, care circula intre Khao San si Asiatique, iar pretul unui bilet este de 60 Baht/persoana (aprox 8 lei). Exista si posibilitatea achizionarii unui bilet valabil toata ziua cu un numar nelimitat de plimbari pentru 200 Baht/persoana (30 lei). Calatoria de la un capat la altul dureaza cam 50 minute iar pe fundal se aude un ghid audio chiar misto.

A doua optiune este reprezentata de barcile cu flag (Yellow, Orange si Green flag), iar pretul unui bilet costa intre 15-20 Baht/calatorie (aprox 2.5 lei). Acestea au trasee diferite (dar si multe statii comune) si sunt folosite in mare parte de localnici, avand opriri mult mai dese decat barcile turistice. 

Ultima varianta si cea mai putin atractiva este Local boat – no flag, al carei pret este intre 10-13 Baht/calatorie (aprox 1,4 lei). Este cea mai ieftina si aglomerata, avand cele mai multe mai multe opriri, functionand exact ca un autobuz pe apa:)

Variantele 2 si 3 sunt detaliate pe site-ul dedicat aici. Important de stiut este ca doar Orange flag are traseu zilnic, inclusiv in weekend. Celelalte barci cu flag si cea pentru localnici au traseu doar de luni pana vineri si doar intre anumite ore dimineata si dupamasa, fiind dedicate in mare parte pentru transportul oamenilor catre locul de munca si inapoi.  

Noi am mers atat cu barca pentru turisti cat si cu Orange flag si ne-a placut tare mult cu ambele. Super relaxante plimbarile, ne-au impresionat cladirile uriase care ne acompaniau de-o parte si de cealalta a raului si ne gandeam cum o fi sa locuiesti intr-un zgarie-nori pe la etajul 50:) For sure you have mornings and sunsets with a view! 

Despre Chao Praya mai spun doar ca e tare frumos atat ziua cat si noaptea, cand se vede tot orasul extrem de frumos luminat. Iar ca varianta de transport recomand din plin barca, ajungi ieftin si rapid unde vrei si mai iei si aer in timpui asta. Uber cool!

Inchei aici primul post despre minunatul Bangkok, cu promisiunea ca urmeaza cat de curand si articolul dedicat urmatoarelor obiective de pe lista noastra – Chinatown, parcul Lumphini, Old Bangkok, plimbarea cu barca pe canalele cu piete si case plutitoare, Sukhumvit road si mall-ul MBK. 

Until next time, enjoy beaching! Si daca iti place blogul, te invit sa te abonezi astfel incat sa primesti un mail de fiecare data cand postez ceva nou. De asemenea, te astept si pe youtube pe canalul Beaching Travel, pe Facebook si Instagram.