Roma – istorie, cultura si…inghetata

Am scris postul acesta la final de februarie, fix inainte sa se declanseze criza coronavirus in Italia. Il fac public acum, simtind nevoia sa ma umplu de un aer de pozitivism privind turismul, privind Italia si privind mai presus de toate un viitor normal. Abia astept sa calatorim din nou, chiar daca e clar ca vom avea un comportament schimbat. Hai sa il schimbam intelept.

Roma e un oras plin de istorie care merita vazut macar o data pe indelete mai ales daca esti pasionat de istorie, de biserici, de mancare buna, de Vatican si asa mai departe. Zic eu asta, care practic am exclus de pe harta muuuulte destinatii non-plaja:) dar recunosc ca din cand in cand nu strica o mica evadare de la plaja intr-un loc cu atat de mult potential. Rome, go planet!

Noi am fost de data asta intr-un city break rapid de fix 44 ore, dar ne-am bucurat de ele ca si cum ar fi fost 300! Nu e un secret pentru nimeni ca preturile biletelor de avion sunt foarte mici in lunile ianuarie si februarie, asa ca am profitat si noi de oferta Ryan Air si am dat 52 eur pe 2 bilete dus intors cu bagaj mic de cabina. Cand? La inceput de februarie, cand la noi in Bucuresti daduse o ninsoare din-aia horror de intr-o noapte s-a pus zapada pana la genunchi iar un Uber costa 90 lei pana la Otopeni la 7 dimineata…iar in Roma cald si soare, 15 grade la orele pranzului de ti-era mai mare dragul sa stai afara.

Toate bune si frumoase pe drum, iesim din aeroportul Ciampino dupa o verificare termica obligatorie impusa de guvernul italian pentru depistarea coronavirusului si luam un autobuz pana la gara Termini (6 eur/pers, drum de 40 minute aproximativ). In Italia nu prea o au ei cu orele exacte sau cu cu mersul autobuzelor la timp. Totul e relativ, 10-15 minute decalaj fata de programul afisat e un standard asa ca nimeni nu se precipita din atata lucru.

Ne-am luat cazarea la un hotel de langa gara, stand atat de putin in Roma era esential sa fim aproape de autobuzele catre.spre aeroport si de metrou. Hotelul (Max) destul de slab as zice, se auzea noaptea zgomot mare de pe strada si geamurile nu erau bine izolate asa ca am cam facut frigul…Iar ca pret nu pot sa zic ca a fost chiar putin – 115 eur+taxa de oras de 4 eur/pers/noapte. E adeverat, cu mic dejun, destul de decent pentru genul asta de hotel.

Oricum, am trecut repede peste drum si cazare, eram nerabdatori sa mancam ceva bun si sa incepem sa vizitam cat mai multe. De foame nu am mai avut rabdare sa ajungem in centru sa mancam si noi la un local scump si cu priveliste ca tot omu’, asa ca ne-am asezat la un semi-restaurant din zona Termini. In Roma am vazut ca preturile sunt destul de asemanatoare la mancare, pentru o pizza sau o portie de paste mai calumea dai cam 12-14 eur, dar gasesti multe optiuni de “fel 2” pe la 10 eur, inclusiv lasagna. Si gustoase, nu asa de umplutura.

Gata de vizitat, am luat-o cu metroul spre Piata Spaniei, unde sunt celebrele trepte spaniole pe care nu mai ai voie sa te asezi de ceva timp ca te amendeaza “Carabinieri”. Locul e tare frumos, avand la baza treptelor o fantana draguta si in capatul lor o biserica impozanta de la care ai o priveliste frumoasa asupra orasului. Piata Spaniei este folosita ca punct de intalnire atat pentru italieni cat si pentru turisti asa ca aici e mereu plin de lume, ceea pe mine ma unge la suflet. Fiind intr-o zona super centrala, din Piata Spaniei poti ajunge destul de rapid (10-15 minute pe jos) in alte 2 piete faimoase ale Romei, Piazza Navona si Piazza del Popolo.

Piazza Navona e extrem de celebra si vizitata, avand de-o parte si de alta cladiri cu o arhitectura veche deosebita, magazine, restaurante si in capete fantani impresionante, care functioneaza chiar si iarna. Pentru ca nu prea suntem noi cu muzeele si vizitatul interioarelor, am savurat Piazza Navona mai mult in plimbare, bucurandu-ne de pulsul orasului. Am ajuns usor usor si la Panteon care este deschis pentru vizitare gratuit. Evident, am aruncat si noi o privire si o poza aici, ca doar nu te intalnesti cu cartea de istorie in fiecare zi:)

Piazza del Popolo e o piata uriasa aflat in capatul strazii comerciale Via Corso, unde am facut si noi desigur putin shopping:) Piata are un obelisc super inalt in mijloc si sta la baza unui parc urias din inima Romei, Vila Borgheze (compus mai degraba din niste gradini). Am ajuns la ele cand deja se intunecase asa ca nu pot sa povestesc prea multe despre Vila Borgheze, insa toate recomandarile primite o pun pe lista de obiective demne de bifat. In Piazza del Popolo am facut o pauza bine meritata pentru a savura in voie peisajul si pentru a ne odihni picioarele, avand un aer foarte boem, Aici vin si numerosi artisti stradali in incercarea de a face un ban in plus prin talentul lor, insa cu precadere vara, cand si numarul turistilor e mult mai mare. De vazut oricum, merita!

Si cine se duce la Roma si nu vede Fontana di Trevi?? Asa un obiectiv cunoscut si impresionant, n-ai cum sa il treci cu vederea. Mai ales ca, daca faci Roma la pas asa cum este cel mai indicat, vrand nevrand la un moment dat ajungi la fantana printre stradute. Era full de turisti si acum in februarie, imi imaginez ca vara e puhoi non stop, deci iti trebuie rabdare sa ajungi in fata sa faci si tu o poza cum trebuie. Mi-a placut mult aici, am savurat o inghetata grozava fix langa fantana si m-am bucurat de priveliste.

Am dedicat destul de mult in acest citybreak pentru a vizita Colosseum. Inteleg ca vara e recomandat sa iti iei bilet online si sa dai skip cozii imense, insa acum in februarie a fost lejer sa ne cumparam bilete de la fata locului. Ne-am luat bilete doar pentru Colosseum, insa exista si bilete extinse, care ofera acces si la forumul roman + dealul Palatin, aflate chiar langa sau chiar si la Vatican. Cu 15 eur/bilet am inceput vizita ruinelor facand un tur de jur imprejurul arenei. Da, marturisesc ca m-a impresionat felul in care se pastreaza Colosseumul si in care face istorie si azi prin prezenta maiestoasa in mijlocul unei capitale de 2020 insa m-a cutremurat stiind felul in care a fost utilizat in trecut, provocand suferinta si tortura descrisa ca “divertisment”, E de furca atunci cand intervine istoria, e de digerat cum fiecare secol a avut amprenta lui asupra oamenilor, credintelor si mentalitatilor si e de invatat din toate astea cum sa nu ajungi fix ceea ce detesti.  Intr-un cuvant, e de aprofundat aici, nimic nu e superficial in locul asta si depinde de deschiderea fiecaruia cum il percepe si ce simbolistica ii da.

Drumul a continuat cu Basilica San Pietro, la Vatican. Am ajuns aici rapid cu metroul de la Colosseum si avand si o super vreme pot sa zic ca mi-a placut tare mult plimbarea si intreg peisajul. Pana la Basilica San Pietro am mers cateva minute pe niste stradute pline de magazine si restautante si mi s-au oprit ochii intr-un outlet ca la carte, cu produse misto pe la 5 euro. Dupa ce mi-am facut damblaua si am petrecut vreo 30 minute la shopping (am iesit multumita caci mi-am luat cate ceva pentru urmatoarea vacanta la plaja:D), am continuat plimbarea pana in piata mare din fata bisericii. 

Aici o coada imensa, practic de jur imprejur aproape pe toata cirumferinta pietei de zici ca se dadea ceva cadou. Noi credeam initial ca trebuie sa ne luam un bilet de intrare ceva si apoi urmeaza sa ne punem la coada, dar conversandu-ne cu cativa turisti am aflat ca nu e cazul de bilet, aia era coada ca sa intri chiar gratis! Ne-am asezat frumos in rand (eu ieseam la fiecare 10 secunde sa mai incerc o noua poza pana am cedat nervos:) si spre mirarea noastra a mers destul de repede. In 45 minute maxim o ora eram gata de intrare.

Sa vezi decizie  “grea” pe capul nostru, caci puteai sa urci in turnul basicilii pe scari pentru 8 eur sau cu liftul pentru 10 eur. Iti dai seama ca nici n-am stat pe ganduri, am ales instant varianta cu liftul eu crezand ca ne lasa frumos, elegant direct in varf unde ajung ca printesa si fac 10 poze de instagram. Mi s-au naruit rapid sperantele, caci cel mai scump lift pe care l-am platit vreodata ne-a urcat doar 3 etaje si dupa aceea a trebui sa incerc un traseu de olimpiada pe scari. Daca la inceput pareau niste scari mai normale, dupa vreo 5 min s-a imputit treaba caci am dat de niste scari inguste in spirala unde ameteai instant si problema era ca nu incapea decat o persoana pe treapta. Nu aveai unde sa opresti sa te depaseasca lumea, trebuia sa mergi cu curentu si gata. Ce daca oboseai, transpirai cu geaca-n mana, aveai nevoie de o gura de apa sau de macar 2 minute de pauza sa iti aduni puterile. N-aveai unde:))) Bine, la un moment dat spre varf mai erau 2-3 locuri mai largi unde se mai refugiau cate o persoana-doua pentru 3 clipe de odihna fara sa incurce  coada ce urca frenetic pe scari.

Am ajuns sus cu pulsul 200, leoarca si cu toata seria de injuraturi cunoscute deja repetata obsesiv. Bine, posibil sa fie de vina si sedentarismul meu clasic vietii de corporatRist si la primele scari deja sa lesin de la efort, insa chiar si un om cu o conditie buna fizica cred ca ar fi injurat scarile alea claustrofobice. De sus am facut un tur de jur imprejur si m-am benoclat printre grilaje la cum arata Roma de la 119 metri inaltime. Nu cred ca am savurat cum trebuie totusi privelistea din cupola fiindca ma recuperam dupa maratonul de pe scari, insa imi amintesc ca se vedea totul foarte mic si departe:)

Am zabovit acolo cateva minute, sa ne facem curaj sa coboram aceleasi trepte infernale. A fost mult mai simplu si rapid la coborare, asa cum era de asteptat, plus ca am oprit putin si pe terasa bisericii unde am mai stat putin la soare sa ne odihnim. Cursa scarilor s-a terminat in interiorul Basilicii, descrisa cel mai bine prin cuvantul URIASA. Este cea mai mare biserica din lume si chiar asa si pare, nu lasa loc de discutii la acest capitol. Frumoasa, plina de lume si de obiecte artistice de mare pret si renume, biserica iti da senzatia de maiestuozitate si importanta oriunde te uiti, mai ales ca este gazda sculpturii celebre realizate de Michelangelo, Pieta! Daca nu te prinzi imediat unde este Pieta in biserica, urmareste cea mai mare multime de turisti. Cel mai probabil sunt adunati in dreptul ei si trebuie sa astepti sa prinzi vedere directa.

Obostiti ca dupa o drumetie montana dificila, am parasit Basilica San Pietro mergand agale pe langa raul Tibru pana la castelul Sant’Angelo. Nu l-am vizitat (nici nu cred ca mai eram in stare), l-am admirat doar pe din-afara pentru constructia impozanta. In Roma intalnesti la fiecare colt de strada o biserica gigant, un castel, fantani asa ca la un moment dat ti se pare ca e ceva normal sa le intalnesti pe toata drumurile, asa e la ei:))

Am incheiat seara cu o cina foarte buna la Old Bear, un restaurant destul de pitit din centrul istoric al Romei. L-am gasit tot prin recomandari pe net si il recomandam si noi mai departe, caci ne-a facut o impresie super buna si mancarea si servirea. Preturi super decente pentru un restaurant cu asa amplasare si look, de tinut minte pentru next time:)

Multe de facut in putin timp si iata ca ne-am trezit iar in avion, pregatiti de intorcerea in tara, Sincer, m-as intoarce cu drag la Roma pentru a ma bucura mai mult de oras. Doar asa, sa ma plimb, sa beau cafea buna, sa mananc paste si lasagna si sa mai savurez o inghetata de nota 10 langa Fontana di Trevi. Poate vara next time:)

Pana atunci, enjoy beachin’!